Urmează numai sfatul
Celui cu care plângi pe drum
Și nu a celui cu care râzi
Prea des de falsele izbânzi,
Prea nebunește acum
Și-n urmă, rămâi cu scrum.

Că cel ce te face să plângi
Te-ndreaptă oricum mai bine.
Dar cel ce-ți aduce doar râs
Și niciodată lacrimi sau plâns
Te duce la blestem și rușine.
Nu te-ntovărăși cu el, creștine!

Cine nu gândește singur
Și nici sfatul bun nu-l ține
E-un nebun de rău augur.
Pe sine se-osândește sigur,
Până-n veac n-ajunge bine
Și se face de rușine.

Celui înțelept i-ajunge
Un cuvânt cu har să fie,
Un cuvânt și-l înțelege
Și c-o izbăvire s-alege.
Pe cel prost nici cu o mie
Nu-l îndrepți spre veșnicie.

Cel care poate înțelege
Nu-i nevoie să-i spui multe.
Celui care nu-nțelege
Nici de om și nici de lege
Nu e gata el s-asculte,
Ci doar vrea ca să insulte.

Doamne, dă-ne-nțelepciune!
Să-nțelegem sfatul Tău,
Să fugim de stricăciune
Și de tot ce-i rău în lume,
Ne ferește de cel rău
Să nu mai stăm la sfatul său.
Amin.
(Marți, 5 mai 2020)